Vizibilă din toate punctele cardinale ale orașului, Hagia Sophia atrage anual milioane de turiști. De mai bine de 1500 de ani, biserica bizantină planează maiestos într-unul dintre cele mai cele mai speciale locuri din oraș, primul dintre cele șapte dealuri din Istanbul. Cu vedere spre Bosfor, Cornul de Aur și Marea Marmara, edificiul este situat pe așa numita „peninsulă istorică”, la marginea continentului european. Va fi aproape imposibil să nu rămâneţi fascinaţi de această capodoperă arhitecturală, de dimensiunea și splendoarea sa. Cupola, îmbrăcată cu foiță de aur, a fost timp de 1000 de ani cea mai mare din lume. Sf. Sofia păstrează între zidurile sale toate detaliile creștine și musulmane ale veacurilor trecute, fiind un simbol al secolului de aur al Imperiului Bizantin. Construcția catedralei a început în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, iar între anii 360-380 s-a aflat sub dominația arienilor. Revenită ortodocșilor, aceștia nu s-au putut bucura pentru mult timp de ea, deoarece în anul 404 aceasta a arsă complet în timpul unei răscoale. Dezastrele nu aveau să se oprească însă aici, în anul 415, un alt incendiu s-a abătut asupra falnicei catedrale din Istanbul. Astfel, împăratul Teodosie cel Mare a dispus ca pe ruinele sale să fie construită o bazilică, însă nici aceasta nu a avut o viață prea lungă, fiind incendiată în anul 532, în timpul Răscoalei Nika. După încetarea conflictului, împăratul Iustinian a decis să reconstruiască lăcașul de cult, însă de-a lungul anilor în jurul bisericii fuseseră construite numeroase clădiri pe care împăratul se vedea acum obligat să le achiziționeze pentru a putea reda farmecul inițial al catedralei Hagia Sophia. Împăratul bizantin își dorea ca edificiul comandat de el să depășească în măreție orice alt templu sau biserică ce a existat vreodată pe pământ, dorind ca pretențiile să-i fie îndeplinite indiferent de costurile financiare. Astfel, la construcția noii catedrale s-au folosit cantități impresionante de aur, argint, fildeș și pietre prețioase. De pe tot cuprinsul imperiului au fost importate materiale de construcții, iar marmura albă și galbenă a foat adusă din toate colțurile lumii. Construcția edificiului religios a durat doar cinci ani, uimindu-i pe muritorii de rând cu fastul său, încât în decursul timpului a dat naștere la diverse legende, care mai de care mai spectaculoase, unii chiar considerând că la baza construcției sale ar fi stat o putere divină.
Sistemul de susținere a cupolei centrale s-a dovedit o capodoperă arhitecturală pentru timpurile acelea. Dată fiind calitatea decorațiunilor, acestea s-au păstrat pentru sute de ani, evidențându-se prin lux și opulență. Dușumeaua era îmbrăcată în aur, cupola era susținută de 8 coloane de jasp, iar pereții era împodobiți cu mozaicuri și imagini ornamentale dintre cele mai deosebite. Tendința spre grandoare și somptuozitate era egal proporțională cu puterea Imperiului Bizantin. În perioada otomană picturile au fost acoperite cu un stat subțire de tencuială, care în anul 1935 a fost îndepărtat, scoțându-se astfel la lumină picturile originale ale catedralei. În prezent, icoanele ortodoxe împart același spațiu cu versetele din Coran, scrise pe patru panouri mari de formă ovală. Mozaicurile catedralei sunt considerate un exemplu al artei bizantine din perioada Dinastiei Macedonene, ele putând fi clasificate pe trei perioade: mijlocul secolului al IX-lea; sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea și sfârșitul secolului al X-lea. Primele mozaicuri au fost create în anul 867, printre acestea numărându-se mozaicul apsidei și al altarului. Pe apsidă este reprezentată Fecioara Maria pe tron, cu pruncul Iisus în brațe. De-o parte și de cealalta erau reprezentanți 2 arhangheli. Pe coloana nord-vestică a fost descoperit un mozaic votiv care îl reprezintă pe împăratul Alexandru în timpul slujbei de înviere, suveranul ținând în mâna dreaptă un obiect de formă cilindrică, iar în mână stângă simbolul puterii. Deasupra ușii, într-un mozaic, este înfățișată Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe. Datorită faptului că fosta catedrală și moschee a fost declară muzeu, poate fi astăzi vizitată de către turiști din toate colțurile lumii, care se pot bucura de unul dintre cele mai impresionante edificii ale artei bizantine.
