Mausoleul din Halicarnas, astăzi Bodrum, a fost una dintre cele mai impozante construcții ale antichității, considerată mai târziu o minune a lumii antice. Deși din mărețul templu nu se mai păstrează decât o serie de ruine, dispuse sub forma unui muzeu în aer liber, mausoleul a oferit un plus de faimă orașului Bodrum, atrăgând an de an mii de curioși. De altfel, oraşul îi datorează o parte din dezvoltarea sa guvernatorului Mausol, cel care a mutat capitala provinciei de la Milassa la Halicarnas, deoarece oraşul putea fi mai uşor aprovizionat pe cale maritimă și ocupa o foarte bună poziție strategică.
Se crede că lucrările de construcţie a mausoleului a fost finalizate în anul 335 î.Hr., la câțiva ani după moartea lui Mousol, conducătorul orașului. De altfel, monumentul antic a fost denumit după numele regelui persan care a guvernat provincia Caria între anii 337 -353 î. Hr. Îndurerată după pierderea fratelui și a soțului său, Artemisa a comandat executarea construcției comemorative, însă nu a mai trăit suficient încât să o vadă o finalizată. Astfel, arhitecții au construit mausoleul pentru propria lor glorie. Proiectul mausoleului a fost întocmit de Pythius și Satyros, templul urmând să aibă o bază rectangulară de 40 de metri lungime și 30 de metri lățime, aici fiind dispus un suport cu dimensiunea de 33 de metri lungime și 27 de metri lățime. Pe acesta se suprapunea templul funerar propriu-zis, susținut de 39 de coloane, iar deasupra acoperișului era amplasată o piramidă cu 24 de trepte. Pe acoperișul piramidal a fost dispusă o cvadrigă unde tronau Mausol și Artemisa. Mausoleul a fost sculptat de către Scopas și Timotheos. În vârful monumentului funerar era dispusă o statuie ce înfățișa un car cu patru cai. Camera mortuară, amplasată pe podium și înconjurată de coloane, era vopsită în albastru și alb și decorată cu elemente aurii. Pe lângă dimensiunile impresionante, grandoarea construcției era oferită și de multitudinea de statuete cu care era înconjurată, fiind vorba de oameni, lei, cai și alte animale în mărime naturală. Pentru a crea iluzia de mișcare, statuetele sunt ușor înclinate. Mausoleul a fost atât de impresionant încât a fost inclus printre cele șapte minuni ale lumii antice. Din multitudinea de statui, doar câteva au putut fi recuperate, iar astăzi sunt păstrate la British Museum. În fiecare dintre cele patru colțuri străjuiau luptători călări, iar fiecare latură a mausoleului era ornamentată cu fresce ce reprezentau scene din luptele grecilor. Templul avea dimensiunile unei clădiri cu șapte etaje și era amplasat pe un deal, dominând astfel întregul oraș.
Construcția grandioasă a rezistat timp de 16 secole, fiind distrusă undeva între anii 1000 d. Hr. - 1400 d. Hr., în urma unui cutremur. Astfel, coloanele de piatră şi acoperişul piramidal s-au prăbușit. În anul 1494, cavalerii Ordinului Sf. Ioan din Malta cu blocurile de piatră și cu bucățile de marmură de la mausoleu au construit un castel ce poate fi și astăzi admirat în Bodrum. Castelul a fost proiectat de către celebrul arhitect german Schlegel Holt. După ce la jumătatea secolului al XVI-lea, teritoriul a intrat din nou sub stăpânirea otomanilor, pe ruinele mausoleului au fost construite locuințe pentru soldați. Săpăturile arheologice au debutat în zonă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub atenta supraveghere a vice-consulului englez la Mitilene, Charles Thomas Newton. În urma cercetărilor a fost scos la lumină un bogat inventar arheologic, care cuprinde fragmente din cei patru cai dispuși pe cvadrigă și din statuile cuplului imperial. Cu prilejul săpăturile din anul 1966, conduse de arheologul danez Knud Jeppesen au fost descoperite trei frize, pe una dintre ele este reprezentată lupta dintre greci și amazoane, pe cea de-a doua o cursă de cadrige, iar pe ce-a de-a treia o luptă de centauri.