Descoperiți farmecul unic al orașului Marmaris
Vizitând Marmaris nu veți putea rămâne indiferenți
observând simetria și firescul construcțiilor. Orașul are toate atuurile unei stațiunii de vis, fiind construit de-a lungul unui golf se bucură de marea de un albastru translucid, care la rândul său este mărginită de o plajă acoperită cu nisip
auriu. Portul cu numeroasele ambarcațiuni albe oferă un plus de eleganță orașului, iar decorul în care este amplasată stațiunea este deosebit, verdele de smaral al pădurilor de pin oferind un aer revigorant.
Deși nu se știe sigur dacă orașul Marmaris a fost
fondat în secolul al VI-lea î. Hr., istoricii pot spune cu exactitate că
inițial acesta a fost numit Physkos, în greacă, sau Physcus în forma latinizată
și făcea parte din provincia Caria. Așezarea se evidenția datorită portului său
și prin existența unei păduri sacre de Pini. Potrivit istoricului Herodot încă din anul
3000 î. Hr. în Marmaris exista un castel fortificat. În anul 334 î. Hr.
provincia Caria a fost ocupată de Alexandru cel Mare, iar în timpul asediului
castelul a fost parțial distrus. Conștienți că nu pot face față asediatorilor,
cei circa 600 de locuitori ai orașului și-au ars obiectele cele mai de preț,
iar apoi au luat calea munților. Invadatorii conștientizând potențialul defensiv
al castelului, au reparat secțiunile distruse, iar apoi aici au fost încartiruiți o
parte din soldați.
Numele actual al orașului se crede că are legătură cu
bogatele depozite de marmură din regiune și cu rolul jucat de portul din
Marmaris în comerțul cu acest material. O altă ipoteză privind etimologia stațiunii
are legătură cu cucerirea orașului de către turcii otomani. În secolul al
XV-lea, orașul a fost cucerit de către trupele sultanului Mehmed Cuceritorul, văzând
starea avansată de degradare în care se afla fortificația, sultanul ar fi ordonat să
fie spânzurat arhitectul, în turcă „Mimari as!”. În anul 1522, otomanii au reconstruit
complet castelul. Construcţia a trecut de-a lungul secolelor printr-o serie de catastrofe
naturale. În anul 1957, orașul Marmaris a fost afectat de un puternic cutremur,
însă, din fericire, castelul nu a avut de suferit. Începând cu anul 1979,
castelul a fost supus unor ample lucrări de reconstrucție. Castelul are în
componența sa 18 locuințe, o fântână și un arc. Sub auspiciile Ministerului Culturii, construcția fortificată a fost transformată în muzeu. Acesta cuprinde șapte galerii de
arheologie și de etnografie, iar cea mai extinsă încăpere a castelului este
folosită drept sală de expoziții. Curtea interioară este înfrumusețată cu flori
de sezon care vă vor transpune într-o atmosferă romantică. Din același perioadă ne-a
rămas și o caravanserai, construită din ordinul mamei sultanului, Ayșe Hafsa. Dacă pași vă sunt purtați spre Marmaris, vă recomandăm cu căldură să vizitați aceste două edificii reprezentative pentru perioada otomană a orașului.
Acestea nu sunt însă singurele vestigii istorice de pe teritoriul orașului Marmaris, deoarece în anul 2018, arheologii au descoperit mormântul
unui boxeur grec ce datează de mai bine de 2300 de ani. Rămășițele acestuia
erau dispuse într-un mausoleu de formă piramidală, iar pe o inscripție era
scris în limba greacă: „Voi veghea de sus pentru a mă asigura că niciun laş nu poate
distruge acest mormânt”. Până s-a făcut această descoperire, localnicii credeau
că au de-a face cu mormântul unui sfânt, locul fiind vizitat de numeroși credincioși care își spuneau aici cele mai fierbinți rugăciuni. Descoperind că locul nu are nimic de-a face cu cele sfinte, localnicii au distrus o parte din mausoleu. De asemenea, din Marmaris vă puteți aventura într-o croazieră de-a lungul coastei, puteți vizita Insula Rhodos sau peștera Nimara. În timpurile străvechi peștera era folosită pe post de lăcaș de cult. Cercetările ulterioare au relevat faptul că pe teritoriul peșterii era venerată zeița Leto, mama zeului Apollo și a zeiței Artemis. Începând cu anul 1999, peștera a fost declarată zonă protejată, deoarece aici își au casa o specie de fluturi aflată pe cale de dispariție.
